 | | |  |
|
|
|
Isihasm si viata monahala la Schitul Mare. Viata Cuv. Iov, Testamentul lui Teodosie, Regula Schituletului
Pagini: 234
Format: 13×20 cm
Traducere: diac. Ioan I. Ică jr
Studiu introductiv: maica profesoară Sophia Senyk
În anul 1611, întors de la Athos, monahul Iov (1550–1621) s-a retras într-un loc izolat, la poalele Munţilor Carpaţi, nu departe de graniţa cu Moldova, în Pocuţia, pentru a duce în singurătate şi liniştire o viaţă de rugăciune necontenită împreună cu Dumnezeu. În jurul lui s-au strâns în curând o mulţime de ucenici care împreună au întemeiat un schit. Aici s-a desfăşurat o remarcabilă experienţă duhovnicească împletind exigenţele unei vieţi de obşte stricte cu rigorile tradiţiei isihaste. Unică şi impresionantă tentativă de restaurare a monahismului ortodox ca viaţă evanghelică şi apostolică pe coordonatele comunitarismului şi interiorităţii, Schitul Mare a promovat şi aplicat un inedit chinovialism isihast şi isihasm chinovial. Preluând moştenirea Cuviosului Nil Sorski, marele isihast rus din secolul XV, Schitul Mare din Pocuţia a anticipat în secolul XVII cu claritate înnoirea filocalică realizată în secolul următor de Cuviosul Paisie Velicikovski la Dragomirna şi Neamţ. Volumul de faţă restituie în traducere principalele texte care documentează acest capitol uitat, veritabilă „verigă lipsă” din istoria postbizantină a spiritualităţii răsăritene. Ele sunt prefaţate de un amplu şi lămuritor studiu introductiv al maicii Sophia Senyk, care le-a repus nu de mult în circuitul ştiinţific, şi de o prezentare care evidenţiază conexiunile cu spaţiul românesc şi câteva din semnificaţiile istorice şi spirituale legate de acest episod unic în felul lui din viaţa spirituală ortodoxă, care a fost între 1611 şi 1785 Schitul Mare din Pocuţia.
|
|
Carti in aceeasi colectie:
|
|
|
 | |  |
|
|
|