 | | |  |
|
|
|
Parintele Ghelasie de la Frasinei, iconarul iubirii dumnezeiesti
"Ce au cãutat oamenii care au scris aceste mãrturii la Pãrintele Ghelasie? Unii au fost atraşi poate de noutatea limbajului, alţii de mireasma nepãtimirii ori vederea duhovniceascã în adâncul tainiţelor inimii, alţii de fiorul trãirii mistice în care se întrevede o Trãire prin Cunoaştere duhovniceascã şi o Cunoaştere prin trãire duhovniceascã, alţii de bunãtatea şi blândeţea şi extraordinara apropiere sufleteascã de oameni. Alţii de pacea şi isihia întru care lua asuprã-şi neputinţele lor, risipind negura grijilor şi a încrâncenãrii lumeşti. Alţii, de cuvântul viu şi lucrãtor care, împlinit, aducea tãmãduire, precum şi rezolvarea unor disperate situaţii de viaţã. Mulţi au cãutat remedii pentru crizele şi bolile trupului, împletite şi originate sau amplificate adesea de crizele şi bolile sufleteşti.
La pãrintele, ce era da, era da, iar ce era nu, nu, dupã Cuvântul Domnului. Cuvintele lui nu erau bâjbâiala unei minţi care lucreazã în întuneric, ci mâna sigurã a unui Chirurg Duhovnicesc, care cunoaşte şi vede prin harul lui Dumnezeu alcãtuirea intimã a fiecãrei personalitãţi şi atipicul fiecãruia, lucrând în consecinţã împreunã cu iconomia dumnezeiascã spre tãierea excrescenţelor bolii şi stricãciunii şi spre salvarea vieţii ce i s-a încredinţat. Nu fãcea niciodatã politicã sau compromisuri pentru a aduce oamenii la credinţã, nu suferea compasiunea formalã ce aduce atâtea şi atâtea confuzii. îi lua aşa cum erau şi îi întâmpina cu o uimitoare comunicabilitate şi rãbdare duhovniceascã, aşezându-le înainte, în firescul lucrurilor, Chipul închinãrii creştine."
"în lucrãrile sale, Pãrintele Ghelasie foloseşte într-adevãr un limbaj mai greu accesibil, ce poate fi o piatrã de poticnire pentru spiritul comod şi rutinat, dar o sursã nesecatã, asemenea unei icoane, de înţelegere duhovniceascã şi slavoslovie, pentru cel ce îşi dã strãduinţa de a pãşi în taina lui."
"Atragem atenţia cititorului cã aceste mãrturii sunt expresie a unor relaţii personale, sunt mãrturii de viaţã despre întâlnirea lor cu Pãrintele Ghelasie şi folosul duhovnicesc pe care l-a încercat fiecare în urma lor. Chiar dacã anumite cuvinte pot pãrea unora, care nu l-au cunoscut pe Avva, prea entuziaste, am dorit sã pãstrãm autenticitatea mãrturiilor, ca prim material documentar pe care-l punem pe aceastã cale la dispoziţia Bisericii, spre cercetare şi evaluare ulterioarã."
"Dacã te uiţi în Calendar, trei sferturi din Sfinţi sunt "pãcãtoşii Lumii", ce au putut cu HARUL DUMNEZEIESC sã devinã Sfinţii Lui DUMNEZEU. Este o Minune, cã au fost Oameni Aleşi sã nu "treacã" prin Stigmatul pãcatelor, dar este tot o Minune cã au fost "pãcãtoşi" ce s-au ales şi au ieşit din pãcat şi au ajuns alãturi de Sfinţii ce n-au pãcãtuit. De aceea Fiule, sã ştii cã cine vorbeşte şi huleşte pe careva cã are "pãcate", care-i distruge Duhovnicia şi posibilitatea de Duhovnicie, acela este ca un "diavol" ucigãtor de Om."
"Duhovnicul meu care a fost un timp şi Stareţ de Mãnãstire era foarte aspru cu pãcatul, dar reţinut cu cei ce pãcãtuiau. Dacã a greşit ceva un Frate sau vreun cãlugãr, striga în gura mare "pãcatul", dar acoperea pe cei ce l-au fãcut. Şi la spovedanie le dãdea "pedeapsa" în tãcere şi neştiinţã de alţii."
"în ceea ce priveşte rugãciunea particularã, spunea: <> Spunea aceasta şi pentru cã fiecare poate avea anumite trãiri în rugãciune ce nu trebuie vãzute de alţii."
"în mãnãstire, ASCULTAREA e ridicatã la rang de virtute supremã. Dar din ce izvorãşte ascultarea şi care-i rostul ei? Doar sã-ţi potoleascã mândria, egoul propriu, pãrerea de sine? <>. De ce face Hristos voia Tatãlui Sãu? Pentru cã-L iubeşte cu inimã de Fiu şi Fiul îşi dã propriul rãspuns de iubire faţã de iubirea Paternã prin ASCULTARE." |
|
|
 | |  |
|
|
|
Cosul de produse (
si al societatii de difuzare Supergraph.
Utilizator necunoscut. | 
Stoc epuizat
Stoc epuizat
Adauga in cos
