„Valeriu Anania nu este nicidecum tipul memorialistului egocentric, obsedat sa-i foloseasca pe ceilalti exclusiv pentru etalarile sale megalomane. Nu este, fireste, nici tipul salonard, al memoriei de cafenea ce aluvioneaza zvonuri si cancanuri... Inainte de a fi un tandru, subtil, generos, dar sagace observator al celui pe care si-a propus sa-l «picteze», el este un mester al ramei. Inainte de-a va lasa absorbiti de tablou, de fizionomiile, atitudinea, biografiile, scenele si personajele de epoca, priviti, va rog, cu atentie lucratura ramei. Nu doar miezul fiintei din portret, ci si pozitionarea pictorului fata de subiect, plus lucratura, calitatea incadrarii... Mina de parinte, mina de maestru!” (Dan C. Mihailescu)