(0 review-uri)
(0 review-uri)
Nici un sfânt plecat de pe pămînturile noastre nu a influenţat într-o asemenea măsură creştinătatea precum Ioan Cassian. După ce s-a adăpat de la cele mai curate izvoare ale nevoinţei monahale ortodoxe, ucenicind pe lăngă marii părinţi ai pustieie egiptene, el a ajuns discipolul Sfântului Ioan Gură de Aur, cel mai mare predicator pe care l-a avut vreodată Biserica. Şi, de parcă viaţa sa nu fusese îndeajuns de plină de întâlniri sfinte, ajunge la Roma şi se împrieteneşte cu Sfântul Leon cel Mare, viitor papă, pe atunci doar diacon.
Toată această întretăire de destine ilustre, rânduite, fără nici o îndoială, de Sus, l-au format pe Sfântul Ioan Cassian. Tânărul care părăsise Dobrogea în adolescenţă, înfrigurat de faptele marilor pustnici ai Palestinei şi Egiptului, avea să poposească la Marsilia în ultimul port al vieţii sale, încarcat de dragoste, rugăciune şi înţelepciune. Din acestă plămadă copată la focul harului se va naşte monahismul apusean. Scrierile sale, devenite cu timpul temelie a tuturor regulamentelor monahale occidentale, sunt astăzi marturie lucidă şi cultă a ceea ce a ănsemnat în istoria creştinismului uriaşul fenomen al Părinţilor Deşertului. Graţie lui, faptele pline de har ale sfinţilor Patericului s-au aşezat la temelia mânăstirilor Apusului, rodind însutit. Da, un dobrogean, un preot-român, a aşezat fundaţia tuturor mânăstirilor Occidentului. Se cuvine, pentru asta, să îl cinstim şi să îl iubim!
Cristian Curte
citește mai mult ...
citește mai putin ...