(0 review-uri)
(0 review-uri)
Prigoana cea dinăuntru este cea mai mare încercare la care poate fi supus un creştin.
Când intră în apa Botezului, creştinul devine ostaşul lui Hristos. După primirea Sfintei Taine a Mirungerii şi apoi a Sfintei Euharistii creştinul este capabil să lupte cu duhurile care îl atacă şi cu vrăjmaşii Bisericii. Intră şi există în Biserică, cu dorinţa arzătoare a comuniunii, fiind convins că numai comuniunea eclesială este perfectă, adică aptă şi eficientă în a-l proteja pe pământ şi a-i dărui certitudinea vieţii viitoare, prin împreună-lucrarea cu harul lui Hristos, dăruit prin Duhul Sfânt în Sfintele Taine, în slujbele liturgice şi în viaţa dinamică a Bisericii.
Din corpul divino-uman al Bisericii, prigonitul cel dinăuntru vede şi înţelege, cu inima, esenţa ei divină şi este capabil să nu se smintească de manifestarea umană.
Cazurile pe care le-am ales sunt tipice pentru marea încercare: prigoana cea dinăuntru. Sunt creştini prigoniţi de creştini, mai exact creştini neeretici prigoniţi de creştini neeretici. Nu am urmărit exhaustivitatea, ci am selectat doar un număr restrâns de cazuri concludente, mai vechi sau mai noi, de sfinţi şi de drepţi trecuţi prin acest gen de prigoană, de la marii capadocieni şi până la mărturisitorii vremurilor noastre.
citește mai mult ...
citește mai putin ...