(0 review-uri)
(0 review-uri)
Citesc de ani buni versurile Monicăi Pillat. E aproape o chestiune de destin. L-am cunoscut pe tatăl ei, „actor” al procesului Noica-Pillat, am fost coleg cu mama ei, minunata medievistă Cornelia (Nelli) Pillat. Monica e un rezumat al acestei înlănțuiri, dar identitatea ei lirică este inconfundabilă. Acest „paradox” e farmecul ei: „moștenirea” este, pentru ea, o „chilie fără ziduri”. În perimetrul ei, Monica se declară „captiv de liberă”. Depărtarea îi e aproape, iar aproapele – departe, dar miraculos de atrăgător. Trecutul și prezentul sunt simultane. Dar dincolo de aceste „subtilități”, la capătul lecturii întâlnești plăcerea, emotivitatea, farmecul.
Andrei Pleșu
citește mai mult ...
citește mai putin ...