Părinții duhovnici și copiii

Spiliotis, Gheorghe

„Înțelepciunea reală și adevărata instruire nu sunt altceva decât respectul față de Dumnezeu. Să nu creadă însă cineva că legiferez să rămână copiii neinstruiți, dar, dacă ne asigură cineva cele necesare, aș vrea să devină posibil și aceasta pe deasupra.
Deoarece, așa cum este fără minte și de râs să alerge cineva la văruitori și nu la zidari atunci când se cutremură casa și e-n pericol să cadă, tot așa este fără rost mustrarea atunci când îl împiedicăm pe cel ce vrea să văruiască pereții rezistenți și stabili.”

„Copiii sunt marele nostru depozit bancar ca și părinți. Să avem grijă deci de ei și să facem totul ca nu cumva cel viclean să ne răpească pe noi înșine. Acum însă noi facem totul invers.
Pentru ca să fie bun câmpul, facem totul și purtăm de grijă ca să-l predăm unui om de încredere: căutăm un om să mâne catârii și un căruțaș, apoi un contabil priceput. Dar pentru ceea ce este mai de preț decât toate, adică să căutăm pe cineva care ar putea să se ocupe de instruirea fiului nostru, nu ne îngrijim deloc. Chiar dacă terenul este de mai de preț decât alte lucruri, toate celelalte se vor realiza dacă mai întâi se va purta grijă de educația tânărului.
Pentru pământurile copiilor ne îngrijim, însă pentru acesta deloc. Vezi nerozia? Exersează sufletul copilului, și celelalte vor urma; când sufletul copilului nu este virtuos, la nimic nu-i folosește să aibă pământuri, în schimb, când acesta este antrenat, atunci nu există nici o pagubă de sărăcie.”

Sfântul Ioan Gură de Aur