Jurnal de călătorie în Moldova și Valahia

Paul, din Alep

Jurnalul lui Paul din Alep este cel mai cuprinzător text din literatura arabă care se referă la istoria românilor, rușilor, ucrainienilor și a altor popoare central - și est europene la jumătatea secolului al XVII-lea. Născut în 1627, Paul a devenit arhidiacon de Damasc și Alep și secretarul particular al tatălui său, Macarie III Ibn al-Zaim, Patriarhul Bisericii Antiohiei și a Întregului Răsărit, pe care l-a însoțit în călătoriile sale în Siria, Țara Sfântă, Muntele Liban și, în 1652-1658, la Constantinopol, în Moldova, Țara Românească, ținuturile locuite de cazaci și Rusia. Scrierea înfățișată în acest volum, în traducere din limba arabă, cuprinde o mare bogăție de însemnări cu privire la orașe, sate, clădiri felurite - de la palate boierești la colibele de pe malul Dunării -, biserici și mănăstiri, praznice, rânduieli liturgice, moaște și odoare, cărți de cult, nunți și botezuri, muzică, datini, straie populare, graiurile neamurilor pe care le-au întâlnit ierarhii sirieni etc. Sarcina filologului arabist, așa cum am avut-o în vedere în această lucrare, este să ofere istoricilor și publicului larg materialul documentar nealterat și inteligibil, transferând în limba română, cu fidelitate și cursivitate, mesajul autorului - în cazul de față, un reprezentatnt de frunte al culturii arabe creștine din Siria otomană.

Ioana Feodorov