Tragedia migrațiilor și căderea imperiilor: Sfântul Augustin și noi

Delsol, Chantal

Întreaga operă a lui Chantal Delsol este un demers antiutopic, de apărare a iubirii creștine ca bază a unei comunități politice solidare, o pledoarie pentru moderație și realism, pentru luciditate autocritică și conservarea identității noastre civilizaționale, un semnal de alarmă „înainte de a fi prea târziu”. Gânditoarea franceză ne pune in față cea mai fidelă oglindă: suntem persoane unice, irepetabile, ancorate în familia, patria, limba și tradiția noastră spirituală, dar purtăm răul păcatului originar, pe seama căruia cădem mereu victime ambiției utopice de a instaura raiul pe pământ (prin ideologii, mituri tehno‑științifice sau aspirații transumaniste). Ea ne amintește că suntem, de fapt, în plină dialectică a revelației creștine, în intervalul dintre „deja” și „nu încă”, mai exact în pelerinajul terestru către Cetatea lui Dumnezeu, așa că înrădăcinarea augustiniană a prezentului volum și comparația dintre declinul Imperiului Roman și acela suferit de Occidentul postmodern nu ne pot surprinde.

Teodor Baconschi

Autoarea despre carte

„Văzut dinspre epoca noastră, autorul Cetăţii lui Dumnezeu ne apare ca un om care deschide calea şi aşază fundaţiile. Gândirea lui ferventă nu e încă fixată. Este un gânditor inaugural, un scriitor al făgăduinţelor, spre deosebire de noi, care suntem martori târzii. (…) Urmaş al cartaginezilor zdrobiţi de romani în 202 î.Hr., este nu doar un cetăţean roman (precum toţi locuitorii Imperiului, în urma edictului din 212), ci şi strălucitul exponent autentic al unei paideia latine, cu tot cu moravurile şi cultura ei. El are elanul, dar nu şi fanatismul celor proaspăt convertiţi. Felul în care înţelege situaţia ne ajută – peste timp – să reflectăm asupra decadenţei, asupra a ceea ce numim soft power, precum şi asupra imigraţiei, cu tot cu neliniştile şi provocările sale. Trăim într‑o perioadă istorică atât de specială şi de tensionată, încât meditaţia acestui ilustru martor asupra unei epoci asemănătoare nu poate decât să ne ajute.”

Semne de carte

„Cu alte cuvinte, nemurirea ne obsedează la fel de mult ca pe romani, deşi ea provine din surse diferite. Oricum, până acum, ne găsim în punctul-cheie în care civilizaţia noastră începe să-și perceapă fragilitatea, finitudinea, imperfecţiunea şi caracterul particular. Iată de ce momentul actual seamănă teribil de mult cu acela din vremea lui Augustin. Şi atunci, şi acum, trăim în Oraşul Etern: dar cât va mai dura aceasta? Angoasa creşte, iar lumea se destramă.”

„În vreme ce convingerile noastre democratice predominau oriunde, acum ne străduim să le apărăm de dictaturi: nu mai facem noi legea în lume, ci suntem mai curând învăţaţi că ne ameninţă un întreg cortegiu de regimuri sinistre, pe care ‒ acum nu mai mult de trei decenii ‒ socoteam că le-am dat pe brazda democraţiei. Şocul e dur şi ne zăpăceşte. Cum reacţionează spiritul unui hegemon atunci când inima îi este străpunsă?”

„Printre noi s‑a dezvoltat în mod evident o anumită dorinţă de dispariţie sau, dacă preferăm, dorinţa de a fi înlocuiţi prin alte culturi, care vor fi neapărat capabile să rămână fidele faţă de ceva ce pot cuceri. Aşa se explică voinţa anumitor curente europene de a deschide uşa unui număr cât mai mare de imigranţi şi de a justifica necontenit cultura lor, în vreme ce o condamnăm pe a noastră: e voinţa de înlocuire provocată prin dezgustul faţă de sine.”