Floarea care a rodit rugăciune – Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea

Clipici, Răzvan-Mihai

Citind viața Sfintei Cuvioase Filofteia de la Pasărea, observăm că ea a ajuns la măsura sfințeniei prin iubire și jertfă în viața de familie, precum și prin ascultare și nevoință duhovnicească în viața monahală. În acest sens, lucrarea de față prezintă drumul către desăvârșire străbătut de Sfânta Filofteia ca soție, mamă și, apoi, după trecerea la Domnul a soțului ei, ca monahie. Ea a purtat cu vrednicie numele Floarea, primit la botez, apoi Filofteia la tunderea în monahism, prin evlavia și nevoințele ei arătându-și iubirea de Dumnezeu, care a rodit prin rugăciune în sfințenie, înmiresmând și astăzi Biserica asemenea unei flori duhovnicești.

Lucrarea de față prezintă viața și activitatea Sfintei Cuvioase Filofteia de la Pasărea, analizând izvoarele istorice și documentare, precum și tradițiile care s-au păstrat până în zilele noastre. Grație acestor mărturii, se poate constata faptul că sfânta reprezintă un reper duhovnicesc important în istoria și spiritualitatea Bisericii Ortodoxe Române de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Această mare nevoitoare face parte din spiritualitatea isihastă paisiană, aflându-se în perioada viețuirii monahale sub îndrumarea Sfântului Calinic de la Cernica, ucenic indirect al Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț.