Hariton, egumen

Egumenul Hariton Dunaev (1872‑1947) a fost vie­țui­tor, iar apoi egumen al mănăstirii Valaam. După ce teritoriul Vala­amului a fost cedat U.R.S.S.‑ului, iar mănăstirea Valaam ocupată de bolșevici, a întemeiat în 1941 mănăstirea Noul Valaam în Finlanda, rămânând totodată egumen al acesteia până la sfârșitul vieții.
Ieroschimonahul Hariton nu a fost numai un egumen înțe­lept, care a știut să conducă mănăstirea Valaam într‑o perioadă extrem de anevoioasă pentru mănăstiri și țară. Pe lângă grija pentru orânduirea vieții duhovnicești și ocârmuirea mănăstirii Valaam, părintele Hariton a muncit din greu pentru a se încredința că mănăstirea își va păstra menirea ei adevărată de făclie a Ortodoxei. Cea mai cunoscută lucrare a sa a fost culegerea patristică despre rugăciunea minții și a inimii, alcătuită din dorința de a trăi cu adevărat în Hristos și de a ne lăsa și nouă, tuturor, această învățătură despre cea mai scurtă cale ce duce la mântuire, și anume: săvârșirea cu mintea în inimă a Rugăciunii lui Iisus.