Raza din catacombă. Jurnal din închisoare

Brânzaș, Liviu

Noaptea Învierii! Ne risipim pe galerii la locurile de muncă, dar aproape nimeni nu lucrează. Venirea lui Eisenhower la putere în America ne dă curajul de a ne manifesta mai liber. Numai cei timorați încearcă să-și realizeze norma.
Spre sfârșitul timpuluide muncă, toți ocnașii ne apropiem de corfă. Acolo, în spațiul din fața corfei, vast cât o catedrală, este o mare de oameni. În acestă noapte, în ocnă, impresia de catacombă este mai reală ca oricând. Pe margini sunt oameni care țin atârnate sfredele de diverse dimensiuni. La mijloc, un grup de preoți, cei care s-au întâmplat să fie în mină în acestă noapte, se pregătesc de săvârșirea marii Slujbe a Învierii. Ca la o comandă, lămpile sesting una câte una. La sfârșit își sting lămpile și gardianul și civilul de la corfă, care stinge și becul electric. Întuneric absolut. Liniște suprafirească. Brusc se aprinde o lampă. Lumina țâșnește parcă din infinitul beznei. Se aude vocea preotului:
- Veniți de luați Lumină!
Și lumina trece din lampă în lampă, din suflet în suflet. Apoi vocea cucernică intonează:
- Slavă Sfintei și celei de o ființă și de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi, totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!