(0 review-uri)
(0 review-uri)
Sub povara unor dulci amintiri ce începeau din casa lui Simon leprosul unde-L întâlnise întâia oară, Maria Magdalena începu să plângă cu un plâns uşor stăpânit, izvorât, parcă, din bucuria învierii pe care ea o vestise cea dintâi. Doamne, ce destin! îşi zise ea... eu, tocmai eu vorbesc lumii de azi şi de mâine că Nazarineanul a înviat... oare mă vor crede toţi?... nu se va îndoi niciunul din cei de azi sau din cei de mâine?...
citește mai mult ...
citește mai putin ...