Tomy, cățelul care nu știa să roadă pantofi

Crăciun, Petre

Tomy are o problemă cum nu s-a mai pomenit în lumea cățeilor: nu știe să roadă pantofi! În timp ce alți cățeluși par să se fi născut cu acest talent, Tomy trebuie să învețe. Cu ajutorul bunicului Lăbuș și al unui adevărat Atelier de ros pantofi, micul erou pornește într-o aventură plină de umor, întâmplări neașteptate și descoperiri.O poveste veselă despre curajul de a învăța, despre familie și despre bucuria de a fi tu însuți, însoțită de ilustrațiile pline de farmec ale Biancăi Anton.
M-am născut. Sunt Tomy. Și am venit să rămân

Mă numesc Tomy și sunt câine domestic. Chiar foarte domestic. Atât de domestic, încât am ajuns direct într-o carte.

M-am născut pe 24 august, în Tomyland, o țară pe care n-o găsești pe hartă, dar despre care sunt sigur că vei mai auzi.

Mama mea se numește Marta. Despre tata nu pot să spun prea multe. Încă se gândește dacă să-și asume.

Am și frați: Papucel – căruia unii îi spun Grivi –, Sara și Tim. Dar cel mai mult îl admir pe bunicul meu, Lăbuș. Este un adevărat erou al familiei. La viața lui a ros o mulțime de pantofi și, într-o zi, a ros chiar și o cizmă!

Eu, din păcate, m-am născut cu o problemă.

Nu știam să rod pantofi.

Știu. Este destul de grav pentru un cățel.

Unii mi-au spus Lăptic, dar te rog să nu răspândești vorba. Nu-mi place deloc porecla asta și acum, că sunt personaj de carte, trebuie să am grijă de imaginea mea.

Din fericire, aveam și un punct forte: deși nu știam să rod nimic, voiam să rod totul.

Așa că m-am pus pe învățat.

Am mers chiar la un Atelier de ros pantofi și, după multă muncă, am primit Diploma de ros pantofi.

Sper să fii mândru de mine.

Dar cea mai mare veste abia acum vine.

Un scriitor pe nume Petre Crăciun a aflat toată povestea mea și, fără să-mi ceară voie, a scris o carte întreagă despre mine:

„Tomy, cățelul care nu știa să roadă pantofi”.

Iar Bianca Anton m-a desenat.

Am avut mari emoții când am aflat. Dacă nu semăn cu mine? Dacă mi-a făcut urechile prea mari? Dacă cititorii cred că sunt mai gras decât în realitate?

Am verificat.

Arăt foarte bine.

Cartea mea a apărut în 2026 la Editura Zorio, iar luni, 7 septembrie, ies pentru prima dată din tipografie.

Așadar, de luni sunt, oficial, personaj de carte.

Nu știu încă dacă voi deveni celebru. Nu știu dacă mă vor iubi copiii. Nu știu dacă voi avea vreodată statuie în Tomyland.

Dar știu un lucru: abia aștept să ne cunoaștem!

Și, pentru că ești prieten cu omul care mi-a scris povestea, m-am gândit să-ți dau eu vestea înainte să afli de la alții:

M-am născut. Sunt Tomy. Și am venit să rămân.

Cu prietenie și cu o ușoară poftă de ros,

TOMY
cățel, absolvent al Atelierului de ros pantofi și, începând de astăzi, personaj de carte.

P.S. Dacă ne întâlnim, nu trebuie să-mi aduci nimic.

Serios.

Dar, dacă ai niște pantofi mai vechi...

Tomy