„Pogorând în adâncuri, poezia lui MIRCEA PETEAN se răsfiră în propriile orizonturi anexioniste de noi și mereu mai temeinic exploatate teritorii. Rămâne de văzut ce contururi și reliefuri definitive va releva cândva, dar e limpede că poetul a reușit deja să umple pagini semnificative din ceea ce el însuși numește DIVINA COMEDIE A LITERATURII. Deocamdată călătoria merge mai departe…” (Ovidiu Pecican)