Mântuirea prin artă - Reflecții asupra literaturii medievale engleze

Pillat, Monica

Cartea Monicăi Pillat mi-a adus multă plăcere şi iluminare: sunt uimit de amploarea lecturilor sale, dar îndeosebi de uşurinţa cu care le integrează în demonstraţia sa. Sunt impresionat mai ales de capacitatea autoarei de a se mişca dezinvolt de la lumea medievală la cea contemporană, pe care o locuim, furnizând remarcabile comentarii asupra amândurora, comentarii atât academice, cât şi evocatoare din punct de vedere moral. — R. Allen Shoaf

Mântuirea prin artă e un text remarcabil prin vastitatea referinţelor pe care le pune în mişcare şi mai cu seamă prin căutarea vechiului în nou, prin speranţa pe care o conţine a unui „nou Ev Mediu” berdiaevian... Ne întrebăm dacă nu cumva epoca de fier actuală conţine premisele unei epoci de aur care n-ar putea fi decât un aur rezultat din lapis philosophorum. Un ev de suflet, nedogmatic, eliberat de constrângeri și prejudecăți, de frica pe care a inspirat-o sentimentul religios; ar rămâne numai angoasa Sacrului, un dat la care noi, oamenii, nu putem „umbla”... — Ion Vianu (13 februarie 2004)

Cartea despre mântuire şi despre literatura medievală engleză a Monicăi Pillat mi s-a părut fascinantă şi realmente nu am putut s-o mai las din mână, de la prima până la ultima pagină. Abilitatea autoarei de a îmbina teoria literară şi perspectivele critice cu bogatele interpretări ale textelor discutate constituie, în opinia mea, principala forţă de atracţie a cărţii. — Carolyn P. Collette (6 iunie 2004)


Autorul despre carte

Ne întoarcem la manuscrisele iluminate, la fortăreţele tăcute în care savanţii şi călugării se refugiau din tumultul vieţii, citim istoria prin visul lor de a evada din contingent, descoperim că unele dintre cele mai captivante cărţi au fost scrise de gânditori iluştri, precum Boethius, Abélard sau Malory, în sihăstria închisorilor ori a exilului. Şi, deoarece cultura transformă realitatea în aspiraţie, ne îmbarcăm într‑o călătorie imaginară, având ca ţintă descoperirea, în documentele de demult, a unui adevăr care să facă vie legătura între şederea noastră vremelnică de aici cu ceea ce a fost odată. 

Monica Pillat

Semne de carte

„În Beowulf, scribul creştin este cel care îndeplineşte rolul preotului, integrând reuşitele individuale ale eroului într-un context mai înalt de semnificaţii, după ce ţine să arate că singura vină a protagonistului a fost aceea de a trăi într-o lume căreia nu i se revelase graţia divină. În această lumină, frica de moarte este învinsă de speranţa că viaţa de dincolo ar compensa greutăţile şi suferinţele existenţei pământeşti, paradisul fiind răsplata care-l aşteaptă pe cel curajos şi îndurător.” 

„Asemenea pelerinului care lasă în urmă reprezentările monstruoase de pe faţadă, pentru a intra în spaţiul rarefiat al catedralei, cititorul scrierii Piesa celui de-al doilea păstor trebuie să treacă prin anticamera confuziei şi a amăgirii, pentru a ajunge în ţinutul de cristal al rememorării sfinte. Foamea din textul grotesc prefigurează dorul sufletului după originea sa sublimă. În mod simbolic, piesa l-a condus pe cititor până la altar, locul stazei şi al izvorului de lumină.” 


„Viziunea lui Chaucer asupra sorţii schimbătoare se dovedește a fi şi melancolică, dar şi plină de speranţă: cultura valorifică efemerul vieţii, înglobând experienţa singulară în continuitatea tradiţiei, prin îmbogăţirea momentului trecător cu înţelepciunea vremurilor trecute. Totuşi, în procesul de traducere a trecutului în prezent, a cititului în scriere, artistul sesizează inevitabilele fragmentări şi pierderi, care ar putea fi însă recuperate în cadrul unui principiu compoziţional. În acelaşi fel, formulele şi genurile literare, experimentate cu succes de Chaucer în configurarea propriei opere, sunt percepute ca limitări ce încarcerează gândirea într-o anume structură şi într-un anume stil.”