(1 review-uri)
(1 review-uri)
Această smerită carte o dedic tatălui meu Gheorghe, care a fost și va rămâne mereu sprijinul total, până la jertfă! Îți mulțumesc tată!
Spune Sfântul Apostol Pavel că duhovnicii iscusiţi sunt aceia ,,care au prin obişnuinţă simţurile învăţate să deosebească binele şi răul." (Evrei 5:14), fie în necaz, fie în slavă, rămânând statornici pe același drum al Sfinţilor Părinţi.
Un asemenea duhovnic au avut fraţii Ilie încă de mici, pe Sfântul Paisie Olaru, care la acea vreme se nevoia la Schitul Cozancea.
Și cât de important este să ţinem ascultarea de duhovnic, de cel care ne știe parcursul întregii vieţi, cel luminat de Dumnezeu să ne călăuzească..., după cum veţi vedea.
Pe acesta căutându-l adesea în timpul păstoririi turmei de oi a familiei, își hrăneau sufletul înfometat, că scris este: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu."
(Matei 4:4)
Aprinși fiind de dorul după Dumnezeu, cei trei fraţi au cerut binecuvântare de la părintele lor Paisie, ca să intre în nevoinţa monahală la Schitul Sihăstria, unde se nevoia vestitul Ieromonah Ioanichie Moroi.
Vedeţi, noi repede cerem părinţilor binecuvântare pentru fel de fel de lucruri pământești, trecătoare: haine, jucării, distracţii..., dar nu și această fericită treime de fraţi, care au ales să slăvească pe Sfânta Treime!
citește mai mult ...
citește mai putin ...