Întrupare. O filozofie a trupului

Henry, Michel

Traducere: Ioan I. Ică jr 
 
Michel Henry († 3 iulie 2002), unul din marii gânditori ai timpului nostru căruia i se datorează relansarea direcţiei fenomenologice în filozofia contemporană, şi a încheiat opera de gânditor de peste jumătate de secol cu o amplă trilogie consacrată creştinismului ioaneic: Eu sunt Adevărul (1996) — Întrupare (2000) — Cuvintele lui Hristos (2002, postum). În Eu sunt Adevărul, Michel Henry oferea, sub forma unei uimitoare interpretări filozofice a Evangheliei după Ioan, o viguroasă „filozofie a creştinismului” ca fenomenologie a autorevelării Vieţii absolute în Primul Viu, Cuvântul ei veşnic. În Cuvântul Vieţii se revelează însă nu numai Dumnezeu ca Viaţă, ci şi esenţa ultimă a omului. Fiindcă oamenii nu provin din lume, ci se nasc din Viaţa care e Dumnezeu, ca fii în Fiul, nu ca simpli oameni în lume. În Întrupare, filozoful francez dezvoltă meditaţiile asupra creştinismului ca filozofie a Vieţii cu o „filozofie a trupului” şi a „întrupării”, plecând de la afirmaţia fundamentală a Prologului Evangheliei după Ioan care proclamă: „Cuvântul S a făcut trup”. Spre deosebire însă de corpul material obiectiv exterior vizibil din lume, trupul viu, subiectiv, nu poate fi înţeles decât plecând de la Viaţă şi este în patosul său invizibil revelarea Vieţii absolute. Înţelegerea trupului presupune, aşadar, răsturnarea radicală a fenomenologiei clasice, iar fenomenologia în trupării se deschide — dincolo de teologie şi filozofie — într o tulburătoare meditaţie asupra erotismului, păcatului dar şi a mântuirii în sens creştin ca identificare îndumnezeitoare în acest trup patetic cu Viaţa lui Dumnezeu în solidaritatea Corpului mistic al lui Hristos.