Salomeea, lucrătoarea tainică a virtuții

Prodromos, ierom.

Salomeea avea o simplitate firească și o mare credință. Era împodobită cu o dragoste jerfelnică și cu smerenia în Hristos. A trăit ca o pasăre a cerului într-o epocă plină de antagonisme puternice, care paradoxal, se amestecă în chip primejdios; ateismul și materialismul cu fanatismul religios însoțit de poliferarea fără precedent a edițiilor scrierilor patristice.

Astazi toți le știu pe toate. Cu toate acestea, așa cum spunea și Sfântul Paisie Aghioritul, lipsește plămada duhovnicească trebuincioasă, și pâinea nu crește.

Să luăm aminte așadar la petrecerea duhovnicească a Salomeei și să dobândim folos din ea. Să cugetăm adânc la sensul vieții în anonimat, nevăzute de ochii lumii, și al lucrării duhovnicești „în ascuns” a Salomeei, care reprezintă totodată și petrecerea autenticității ei.